CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII

… În vremurile vechi şi străvechi oamenii ştiau mai mult, fiindcă ştiau mai puţin. Exista pe atunci credinţa că, dintre toate animalele, singurul care e nemuritor e ursul. Acesta nu moare, ci trece printr-o peşteră adâncă, prin mai multe vămi, şi ajunge pe tărâmurile subpământului. Acolo e o vale fermecată, plină de flori şi de plante rare. Ursul le gustă pe rând şi din bătrân ajunge tânăr, din tânăr copil apoi un simplu boţ de viaţă. Astfel, el se poate naşte din nou, având însă putinţa de a nu uita nimic din ceea ce trăise şi învăţase în viaţa sau vieţile de mai înainte… Atunci s-a întâmlat că un vânător foarte iscusit, cunoscând drumul spre nemurire al urşilor, reuşi să urmărească un urs bătrân şi să descopere astfel peştera prin care se putea trece dincolo. Văzu că ursul miroase o floare, mănâncă un mugure, făcu la fel. Dar el nu cunoştea cuvintele de taină. Aşa că se pomani deodată în faţă cu un şarpe uriaş pe nume Naga. Şarpele acesta păzea grădina de sub pământ. Şarpele îl privi în ochi şi-i zise:”Ca să devii nemuritor, întâi trebuie să mori. Ca să mori, întâi trebuie să trăieşti. Ca să trăieşti, întâi trebuie să te naşti. Te vei naşte din acest ou şi vei fi la început un simplu şarpe. Mai tâtziu vom vedea, avem timp…” Şi, muşcându-l de coapsă, îl omorî pe loc…