CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII

SĂ-L CUNOAŞTEM,  MAI ÎNTÂI! 

Mai săltat decât un ied,     

S-a ivit, prin partea “zonei”,

Maroniu si. . . patruped,

Un căluţ de rasă Poney! 

Cine l-a mânat spre-aici, 

Catre-aşa gospodărie?

Vreo armată de pitici?

Asta, nimenea n-o ştie 

Cum nu pare de pripas, 

Poate. . . Pegas e! Strămoşii, 

L-or fi îndemnat, la pas, 

Spre livezi cu mere roşii? 

Cum de asta n-au habar,

Unii spun, chiar dacă tipul

Nu-i nici cal, nu-i nici măgar,

Ca-i un Vip! (Voi ştiţi ce-i”vipul”?) 

Altul, mai prietenos, 

Ii “Şopteşte:-Da,  se poate!

Stiu că te descurci frumos, 

In desene animate.  

Dar, din poartă, un ştrengar

Striga, plin de ironie:

-Ăsta-i cal de buzunar!

Bibelou de herghelie. . .  

Fără a-l privi pe şui, 

Ca-n “baladele lui’Gruia”, 

Poney paşte-n voia lui, 

Rumegă şi . . .  aleluia! 

-De ce mergi aşa umil, 

Zice-o curcă:Baţi mătănii?

-Eşti bătrân?Ori eşti copil?,

Strigă, dintre orătănii,  

Cum ar mai sari gărduţul

Spre tărâmul celalalt, 

De n-ar fi prea mic, căluţul, 

Iar pârleazul. . . prea înalt? 

O copită, fncă una. . . 

Dac-ar fi la Hipodrom, , 

Ar sări, vibrând ca struna! . . .

Dar pârleazu-i pentru om! 

Cum sa sară-acum?Stacheta

Au fixat-o mult prea sus, 

Domnii Petru şi Aneta, 

Gospodari, nimic de spus. . .  

Dar sa fii, în curtea mare, 

Un căluţ prizonier, 

Far’de rost si căutare?

E chiar strigător la cer! 

In Livadă?N-are voie!

Printre straturi?Nici atât!

Pe Corabia lui Noe, 

N-ar fi fost mai amărât! 

Chiar şi melcul, cât o nucă, 

Ii strecoară, pe sub gard, 

Un teribil dor-de-ducă. . . 

De-ar fi fost zăplazul spart,  

S-ar fi strecurat, căluţul!

Dar aşa. . . ce să mai spui, 

Când, spion, chiar Cuţu-Cuţu, 

E mereu pe urma lui? 

Singur întrebarea-si pune, 

Privitor la soarta sa:

Cum nu-i cal de tracţiune, 

Nici de ham, si nici de sa,  

Cum ar trebui sa fie

Un urmaş de Pegas chiar, 

Cal de zbor şi poezie?

Prizonier?Ori. . . solitar?

GHEORGHE SCRIPCA