CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII

Boboteaza
În anii copilăriei, pe când eram elev în clasa I, m-am dus cu bunica, rămasă fără vedere, să o conduc la Bobotează. Şi atunci, erau aceleaşi reguli… Imediat după încheierea sărbătorilor se reluau cursurile şcolare. Dar, ziua de Bobotează mă atrăgea mai mult, aşa că, atunci, îmi stătea în minte să văd cum preotul aruncă crucea în apă. Când ajunsesem cu bunica, atunci ajunsese şi părintele. Era lume multă, cum nu mai văzusem altădată şi toţi priveau în jurul unei cruci mari, tăiată din gheaţă. În dreptul crucii, era o masă şi, împrejur, mai multe vase cu apă. În acel timp, am auzit şi dangătul clopotelor, apoi, am văzut, prapurii şi pe preot cu Sfânta Evanghelie în mână, după care a început slujba. În acel an se lăsase o iarnă cu ger puternic, încât îngheţase apa Mureşului (nu exista pe atunci Termocentrala Mintia) şi râul se făcuse tun. Oamenii satului tăiaseră gheaţa, pe o porţiune mare şi se vedea apa limpede. După ce s-a sfinţit apa, preotul a aruncat crucea în apă, în acea porţiune de gheaţă tăiată, şi, dintr-o dată, mai mulţi feciori s-au aruncat să prindă crucea. Cel cu suflet mai bun şi mai apropiat de Dumnezeu a prins crucea şi a ieşit cu ea, dând-o s-o sărute celor prezenţi la Bobotează>>>>>>