Elisabeta Iosif: „Insula tăcerii“
Ati fost vreodata pe o insula? Pot sa va spun ,dragi copii , doar atat ,ca puteti afla astfel multe lucruri. Mie mi s-a intamplat sa am parte chiar,de o poveste …in parte , adevarata. Cea cu un barzoi si soata lui.Dar pana la poveste , sa vedeti ce am descoperit….
…Insula pe care am fost ,poate nu chiar o insula obisnuita ,se afla in Delta Dunarii .Da ,delta noastra ,cu plauri plutitori ,radacini de stuf rasucite si miscatoare .Imaginati-va ! O insula cu plante inalte cu flori ca soarele de luminoase sau de culoarea apusului…ce cresc intre ape .
In acea vacanta am cautat-o pe Oana , o fetita ca voi de mare ,care traieste pe aceste meleaguri si cu care ma imprietenisem. Era o zi senina,cu un cer impodobit cu dantele trandafirii ,semanand cu un copil frumos,cu ochii limpeziti de apele albastre.Oana imi promisese ca ma duce printr-o imensa colonie de pelicani pana la acea poarta de verdeata ,pe care o numea “draperie transparenta”.Am pornit impreuna traversand canale de apa,in inima deltei,printre mii de pasari venite de pe tot globul .
“In acest loc ,rupse Oana tacerea dintre noi ,se spune ca a venit si “omul –pasare”,zeul care traieste in vazduh .Dar noi ne indreptam acum spre un loc numai de mine stiut.”Imi starnise curiozitatea >>>>>>>
Entry Filed under: creatii. .
_________________________________
Trackback this post