Iolanda Scripca(SUA):,,Scrieri din adolescenţă si din copilărie”
Toamna (scrisa la 10 ani)
Toamna. Vantul bate prin ulucii caselor, disperat. Culorile mor in ruginiul vremii, lasand in ceata - clipa verde. Mainile crengilor isi ramifica ramurile, miscandu-le, parc-ar spune:”Avem nevoie de frunze…”
Doar o frunza mica nu se desparte de copacul ei. Inca verde, ea viseaza la vara trecuta. Ar vrea sa stea tot acolo dar vantul o ia si pleaca, apoi o lasa jos, ratacind-o. Frunza ramane putin pe loc si, privindu-si parul, isi dadu seama ca imbatranise…dar, deodata, isi aminti de copacul ei.!
A intrebat stolurile, dar ele se grabeau. A intrebat raul, dar raul era inghetat. Apoi s-a dus in padure si padurea a adus din nou vantul. El a dus-o undeva departe, intr-o imensitate alba: taramul dintre toamna si vis.
Plangand, ea ramase dezamagita. Dar, deodata, o voce o chema; avea nevoie de ea…
A cautat peste tot, si gasi, gasi…copacul ei. Fericita se zgribuli la radacina lui, pentru ca sa reinvie, la primavara, prin mugurii mici, prin verdele crud, primavaratic…
Ca un ecou…
(poezie scrisa la 9 ani)
Din clocoteala fulgilor de nea
Tu vii ca un ecou inzapezit
Dispari ca toate stelele cazute pe pamant>>>>>>>
Entry Filed under: creatii. .
_________________________________
Leave a Comment
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed